Luminița de la capătul tunelului – miracolul cu Viborg – abia se zărește, dar printr-o evoluție fantastică a fetelor, minunea poate deveni cu adevărat orbitoare! O mână de ajutor va fi dată cu siguranță de stângacea Patricia Vizitiu (21 de ani, 1,76 m, 68 kg), mezina cu aruncări devastatoare, interul căruia viața i-a pus anul trecut o talpă violentă, handbalista născută și crescută într-o zonă minieră, la Petroșani. În Valea Jiului, universul copilăriei se afundă sub bitumul terenului din spatele blocului și sub iarba verde a stadionului. Ba chiar și în holul casei, pentru că mingea de fotbal poate fi îmblânzită chiar și pe covor atât timp cât micuța Pati face rost de năstrușnica jucărie din vestiarul tatălui. Iar finalul celor 90 de minute din vis nu poate fi dictat nici chiar de glasul poruncitor al mamei, Camelia, pentru că fetița cu cârlionți are în minte numai jocul practicat de băieți, de elevii și de foștii colegi ai tatălui, Dumitru „Mache” Vizitiu, jucător emblematic al Jiului și antrenor la toate nivelurile.
„Eu am ieșit cu ochii verzi, tata îi avea albaștri, iar mama căprui. Am fost băiețoasă, îmi ascundeam părul sub șapcă, întrucât eu voiam să mă tund, dar ai mei nu mă lăsau”, ne povestește cu o voce melodioasă Patricia, cea care trăia parcă o viață dublă, întrucât pe la 10 ani practica schiul și tenisul, dar inima-i pulsa pentru… „Tatăl meu a fost fotbalist, fratele meu, Dacian, la fel, și am făcut, și eu la Petroșani. Mă duceam cu tata, sperând că într-o zi îmi voi îndeplini visul, dar nu exista echipă feminină la Petroșani. Mie nu-mi prea plăcea handbalul, dar ca să fac și eu ceva în viață, l-am ales”, capătă un ton grav vocea Patriciei. Handbalista cu nr. 88 a optat corect și, îndrumată de profesoara de sport Elena Grecu și șlefuită la CSȘ de antrenoarea Edith Mileti, se împrietenea treptat cu străinul din viața sa, deși începutul s-a dovedit complicat…
Bloca mingea cu piciorul
Mânată de instinct, Vizitiu comitea sistematic infracțiunea de „picior”, într-o sală glacială, uneori pe o beznă de nepătruns. Dar trecerea la junioarele Oltchimului și mai ales pasul spre Rulmentul (2006), sub aripa protectoare a Marianei Târcă, au reprezentat rampa de lansare. „La Brașov m-am ridicat ca jucătoare, a fost o perioadă foarte frumoasă”, mai face o incursiune în trecut ofensiva stângace, pasând discuția spre prezentul răsunător. Adică spre Oltchim, echipa unde s-a reîntors din 2009, a cunoscut mărirea, dar a și vărsat lacrimi. Anul trecut, tatăl său, unul dintre ultimii boemi ai Jiului, după cum îl caracterizau fanii, se stingea la doar 53 de ani, după o operație la colon. „Mi-a fost rău, dar îl simt și acum în sală, lângă mine. De la el am moștenit forța din braț, îl visez mereu… Acum, la 21 de ani, mă simt bătrână și nu știu ce aș fi făcut dacă nu aș fi practicat handbalul, probabil tot în sport aș fi fost”.
Imperturbabil, viața își urmează cursul, fetița care bătea mingea la perete mai ține încă 50 de duble pe picior, mai tresare la un Barça – Real, dar, treptat, fotbalul se retrage discret din inima ei, lăsând loc profesiei și rațiunii ei de a fi – handbalul. Dorul de părinte nu va dispărea însă niciodată, iar imaginea (foto, medalion) de la finele returului cu Györ poate se va repeta. Indiferent de deznodământul de sâmbătă, Pati știe că acolo Sus cineva o iubește.
47 a reușit Patricia Vizitiu în actuala ediție a Ligii Campionilor, fiind a patra marcatoare a echipei
Inspirată de Ibra, Pati l-ar „bombarda” pe galacticul Casillas’
â–ºReal Madrid e echipa favorită. „Dar nu are antrenor”, zice ea.
â–ºDacă ar fi să-i arunce la poartă unui portar de fotbal, l-ar alege pe Casillas.
â–º”Beckham e drăguț și atât”
â–ºAșii momentului: Ibrahimovic și Cr. Ronaldo!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER